In cartea sa Fotografia instantanee, vienezul J.-M. Eder se arata, am vazut, uimit de palaria-de-fotografiat construita in 1885 de J. de Neck, aparat ce permitea "turistului sa captureze din mers un subiect oarecare: peisaj, grup ori persoana izolata fara sa se vada ca fotografiaza".

Dupa ce am mai privit-o o data sa ne amintim ca se afirma pe buna dreptate ca fotografia a produs o revolutie a privirii, caci a facut vizibile lucruri pe care ochiul nu le poate vedea cu propriile lui puteri: Galopul lui Daisy, de Muybridge, arata ceea ce sarmanii nostri ochi nu au putut niciodata sa vada si anume ca sunt momente in cursa unui cal in care acesta nu atinge deloc pamantul.

"Astfel, aparatul de fotografiat este cel mai sigur instrument ce ne ingaduie sa incepem sa avem o vedere obiectiva. Fiecare va fi constrans sa vada ceea ce e adevarat din punct de vedere optic, ceea ce explica de la sine, ceea ce este obiectiv, inainte de a formula o pozitie subiectiva.

Lucrul acesta va desfiinta schema asociativa picturala si imaginara care a domnit fara rival secole intregi si pe care marile individualitati ale picturii au impus-o vederii noastre", afirma vehement in anul 1925 L?zl- Moholy-Nagy, care continua: "Un veac de fotografie si doua decenii de cinema ne-au imbogatit enorm din punctul acesta de vedere. Putem spune ca vedem lumea cu o privire cu totul diferita".

La randul sau, americanul Weston afirma la inceputul anilor 1930 ca "viziunea riguroasa, intransigenta a aparatului de fotografiat este, si va deveni si mai mult in viitor, o forta universala de reevaluare a vietii".

Afirmatiile de genul acesta au la baza o critica a vederii naturale: bietul nostru ochi nu vede cu adevarat ceea ce i se infatiseaza si, prin urmare, imaginea lumii pe care o avem e eronata. Doua sunt ratiunile pentru care lucrurile ar sta asa: in primul rand el nu este facut p