De aproape un an, de cand ruptura din interiorul Aliantei D.A. a devenit o stare de fapt, liberalii au incercat permanent sa-si construiasca o identitate separata in interiorul coalitiei de guvernare si sa adune puncte electorale in zona retoricii axate pe lustratie si pe devoalarea colaborarii cu fosta Securitate. Alternativa, aceea de a miza pe succesele guvernarii, inseamna intrarea pe un drum infundat. Pentru ca, de regula, insuccesele sunt cele mai vizibile, iar, cum primul ministru e liberal, pasivul guvernarii se aduna inevitabil mai mult in zona PNL. In plus, acest gen de subiecte raman inca importante pentru ceea ce s-ar putea numi nucleul electoral dur al partidului si, foarte important, tot acolo parea sa se gaseasca punctul vulnerabil al lui Traian Basescu si al democratilor. Ca formula tactica de implementare a strategiei s-a ales varianta cultivarii lui Marius Oprea si a altor catorva tineri istorici, oameni credibili, care, cu determinare si tenacitate, incearca de cativa ani de zile sa scoata la lumina astfel de informatii, pana acum bine ascunse prin dosare. Asa a aparut Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, asa au fost redactate texte de lege care sa asigure baza formala a demersului. Dincolo de suspiciunile din plecare privind intentiile reale ale conducerii liberale, initiativa are merite incontestabile. S-a iesit dintr-un blocaj de ani si ani de zile. CNSAS a inceput sa lucreze altfel decat pe vremea in care era condus de Gheorghe Onisoru, intre altele si datorita faptului cainstitutia a inceput sa beneficieze de transferul masiv al unor arhive de la SRI, proces in care Traian Basescu a avut un rol determinant. Numai ca, desi subiectele cu pricina au intrat in dezbaterea publica si "monstrii din arhive" vor provoca de acum incolo multe surprize si scandaluri, ramane de vazut in ce masura liberalii vor reusi sa obtina din asta si u