Membrii Colegiului au luat decizii pe baza majoritatii relative, si nu pe baza majoritatii absolute, pe care le-o impunea legea. Si acum nu stiu ce sa faca.
Trebuie sa recunosc ca ingenioasa frauda logica a avocatului Sergiu Andon, care a interpretat in folosul clientului votul CNSAS la contestatia lui Dan Voiculescu, a avut meritul ei: intoarsa pe toate partile, ea ne-a ajutat sa descoperim uriasa greseala in care s-a aflat CNSAS in cel putin trei cazuri: Voiculescu, Bejinaru si Gheorghiof.
La primul, doar o concidenta a facut ca verdictul sa fie, totusi, conform cu votul, desi membrii CNSAS tot gresit au judecat lucrurile. La celelalte doua, verdictul e insa gresit: unul a ramas un balotaj inca nerezolvat, celalalt trebuia sa fie pur si simplu opus celui afirmat.
Sa explicam putin la ce s-a ajuns, pornind de la premisele pe care legea CNSAS le fixeaza: Colegiul poate vota daca e intrunit un cvorum de opt membri, iar deciziile se iau cu majoritatea membrilor prezenti, punct.
In primul rind, trebuie precizat ca deciziile pe care le punem in discutie nu se refera la verdictele de prima instanta, ci la contestatiile depuse de subiectii analizei. Toti cei trei au primit initial verdicte ca au facut politie politica si, evident, au depus contestatii.
Asadar, asupra a ce aveau a-si da votul membrii CNSAS? Evident, asupra a ceea ce le cereau petentii: admiterea contestatiei.
Pe cale de consecinta, orice vot “pentru” lucra in favoarea petentului, orice vot “contra’’ era impotriva lui, iar abtinerile, chiar daca nu sint impotriva clientului, nu pot fi contabilizate nici in favoarea lui, intrucit legea impune adunarea doar a voturilor “pentru”.
Sergiu Andon a rastalmacit aritmetica votului si, in comunicatul emis presei, a socotit exact invers, ca si cum voturile “pentru” aveau de lucrat impotri
