A fost Securitatea o organizatie criminala? Bunul simt a transat de mult ceea ce unora, din varii motive, li se mai pare a fi o dilema. Ca si politia politica est-germana STASI, si in fapt mai mult si mai aprig chiar decat ea, Securitatea a santajat, a violat sistematic cele mai elementare drepturi civice, a torturat, arestat si a asasinat oameni nevinovati. Acelasi bun-simt releva ca nu mai putin vinovati decat ofiterii politiei politice sunt unii din turnatorii de care s-au folosit ei spre a raspandi teroarea. Pacate imprescriptibile au comis in special informatorii Securitatii care stiau bine ce fac, cand, parandu-si fratii, sotiile, prietenii sau chiar dusmanii, si-au condamnat aproapele la moarte sau ani grei de temnita. Evident, nu toate culpele sunt o apa si un pamant. Nu toti copiii santajati care, spre a evita o condamnare penala sau chiar si numai bataia din beciuri, au semnat declaratii de colaborare sunt la fel de vinovati ca tartorii cei mai mari alcatuind elitele statului socialist. Identificarea acestora din urma si, in special, a formatorilor de opinie deveniti uneltele politiei politice, pe care o cere campania "Voci curate", mi se pare cat se poate de binevenita, chiar daca motivele reale ale initiatorilor ei sunt mai putin evidente. Fie si asa, ramane de sperat ca va avea loc nu doar devoalarea tuturor agentilor si informatorilor serviciilor secrete din presa, ci si tratarea lor diferentiata si dreapta, in functie de ponderea reala a culpei acestor oameni. Prezenta lor, sau cel putin a multora din ei in redactiile ziarelor, posturilor de radio si televiziunilor e, in genere, intolerabila, chiar si doar pentru faptul ca, santajabili fiind, risca sa distruga orice urma de informatie si analiza obiectiva. Cat de grea risca sa fie insa orice operatiune de impartire a dreptatii si cat de vulnerabili sunt chiar si ziaristii care n-au avut niciodata vreo