Nu aveti decat sa radeti, dar eu va marturisesc ca am avut o mica revelatie in autobuz. Ma intorceam dintr-o vizita la vecinii nostri cultivatori de castraveti. In cursa de la aeroport, popor de toate felurile. La un moment dat, am realizat ca in spatele meu era un cuplu, cu aparente normale, care discuta "de-ale vietii" (adica despre nimic, de fapt). Ceea ce m-a frapat era cantitatea si genul vulgaritatilor debitate de cei doi. Si ce-i nou in asta, veti spune? Nu avem decat sa facem o plimbare pe unul din bulevardele Bucurestilor pentru a auzi, in jumatate de ora, echivalentul a jumatate dintr-un dictionar de argou. Or, tocmai asta e problema. Poate era contactul cu marea civilizatie bulgareasca acela care m-a trezit. Am realizat in acel moment un adevar rareori rostit: in Romania se vorbeste incomparabil mai urat decat in orice alta parte a lumii civilizate. Nu stiu cum stau lucrurile la Kabul sau in Guineea Ecuatoriala, dar eu sunt gata sa pariez ca in nici o tara ai carei cetateni au buletine de identitate si merg la scoala mai mult de patru ani nu intalnesti genul de derapaje verbale la care asistam in fiecare zi in Romania. Aici, aproape toata lumea injura in gura mare, gesticuland pentru a fi mai convingatori. Muncitorii fac gesturi obscene pe schele, catre o trecatoare mai chipesa (niciodata nu am inteles scopul actului, pentru ca banuiesc ca eficienta e riguros egala cu zero), politistii de la circa se cracaneaza si ti se adreseaza cu "Ba!", taximetristii insulta si claxoneaza tot ce misca. Avem chiar si ziare sau posturi de televiziune specializate in grosolanii. Dar ce vorbesc eu? Presedintele explica politica externa a Romaniei din perspectiva celebrului "licurici", iar actualul prim-ministru, un negustor de masini ieftine, observa, ca dascal la o scoala de vara, ca un critic al domniei sale are… in fine… n-are importanta exact ce. Pentru ca 22 nu este o