Tratatul de la Berlin aducea Romaniei, printre altele, Dobrogea (1878). O problema care necesita o solutie amiabila a fost aceea a liniei ferate
Constanta-Cernavoda.
Compania engleza "Danube and Black Sea Railway Kustenge Harbor" o construise in perioada 1856-1862 si solicita o rascumparare de 18.752.706 lei aur.
Guvernul roman i-a insarcinat, in 1881, pe inginerii C. Olanescu si S. Yorceanu sa evalueze lucrarile executate de compania britanica. Inginerii romani au propus pentru rascumparare suma de 13.355.881 lei aur. Adunarea Deputatilor vota, la 21 mai 1882, Legea privind rascumpararea de catre statul roman a caii ferate Cernavoda-Constanta, contra sumei de 16.800.000 lei aur.
Colonelul Nicolae Dabija, reprezentantul statului roman si delegatul Companiei engleze au semnat, la 9 noiembrie 1882, contractul de rascumparare. Suma era mai apropiata de pretentiile britanicilor. De aceea, in Parlament a fost propus un proiect de lege (19 decembrie 1888) care cerea realizarea unei anchete in legatura cu rascumpararea liniei ferate Cernavoda - Constanta, motivandu-se: "(...) cu ocazia rascumpararii liniei ferate Cernavoda-Constanta, opinia publica a fost mult preocupata si ca au circulat si circula multe versiuni defavorabile acelei rascumparari". Proiectul a cazut la vot. Afacerea nu ii mai interesa pe politicieni. Cat de onesta a fost insa compania engleza cu propriii actionari? Corespondenta oficiala a lui D.A. Sturdza inlatura valul acestui mister.
Actionarii societatii engleze au fost nedumeriti in legatura cu modul in care s-au distribuit banii obtinuti din vanzarea liniei ferate. Acestia i-au scris, la 16 decembrie 1901, consulului general al Romaniei la Londra, Dimitrie Nedeianu, instiintandu-l "ca desi Compania a primit suma intreaga (...) un numar de actionari nu au fost achitati nici pana acum" si rugandu-l sa-i informeze "in
