Anul viitor, Uniunea Europeana va avea aproape 500 de milioane de "cetateni", o armata cu doua milioane de militari si o piata comuna cu o pondere economica uriasa. Avand asemenea resurse umane, strategice si economice, UE are toate sansele sa devina un centru important de putere. Ca sa ajunga la statutul de supraputere globala, comparabila cu Statele Unite, UE va trebui sa-si rezolve satisfacator dificultatile asociate cu confluenta culturala si identitara a natiunilor membre, sa creeze un guvern "supranational" functional si sa progreseze spre o forma de asociere politica acceptabila. La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, tarile vest-europene aveau economiile ruinate, infrastructurile devastate si putere militara derizorie. Simtindu-se amenintate de postura agresiva a Uniunii Sovietice, neavand capabilitatea de a-si asigura securitatea proprie si lipsite de suficienta putere ca sa-si afirme independent aspiratiile nationale, tarile din Europa Occidentala au fost fortate sa accepte prezenta militara, asistenta economica si dominatia Statelor Unite. Dar liderii europeni, obligati sa functioneze in conditii de vasalitate, nu au renuntat niciodata la ideea de a gasi o cale care sa le permita sa iasa din orbita SUA. Individual, nici o tara europeana nu avea resursele necesare ca sa conteste puterea politica, financiara si militara a Americii. Aliatii europeni ai SUA si-au dat seama ca numai impreuna ar putea sa-si reafirme aspiratiile nationale si sa creeze un centru de putere independent. Incepand din anii 1950, tarile vest-europene au initiat un proces de asociere prin stabilirea unor comisii "europene" care, ulterior, au jucat un rol esential in crearea Pietii Comune si a Uniunii Europene. Anglia si Franta, tentate sa formeze o "federatie" in anii 1940, au fost umilite cumplit de administratia americana a presedintelui Eisenhower cu ocazia invaziei de la Su