In literatura romana, folosirea criteriului generationist a fost discutata ca vulnerabilitate metodologica, fiindca generatia, stilistic semnificativa, nu se suprapune neaparat pe biocronologie.
Exista generatii de creatie, nu de varsta. Pot exista comuniuni de varste in jurul unui moment istoric, unei conjucturi psihosociale, cand anumiti creatori traiesc deschiderea unui nou orizont, care se petrece in realitatea insasi. Este ceea ce am postulat prin proiectul Deceniul 1 (finalizat prin Expozitia absolventilor din 1996 la Palatul Mogosoaia) in artele plastice din arealul bucurestean, cu cei care au sustinut admiterea la Universitatea de Arte dupa tenace asteptari, in septembrie 1990, aflati dupa trairea cumpenei de ani '89 -'90, dupa Golaniada/ Mineriada si dupa primenirea corpului universitar. 90-96-06, iata masurile modelului de generatie pe care o consideram demna de interes pentru momentul istoric al "valului '90" si "al plajei" care l-a absorbit timp de un deceniu. Unde a ajuns acest val al primilor absolventi (bucuresteni), in formula noua de invatamant artistic, am incercat sa aflu prin mijloacele unei anchete jurnalistice, care a debutat detectivistic. Din circa 120 de absolventi (fara sectia de design) am gasit in evidenta Uniunii Artistilor Plastici, adica integrati profesional intr-o asociatie mult ravnita pana in 1989, circa 80. Plecati in strainatate, fara relatii cu colegii, sunt circa 10, plecati temporar in strainatate circa 5 si plecati in eternitate graficianul Valentin Muntianu si artistul metalist Mihai Mihailescu. S-a putut lua, asadar, legatura cu doua teimi dintre absolventi, dar au raspuns apelurilor doar 40 (chestionarele ale caror raspunsuri au fost antologate in presa, invitatii la convorbirile radio, transcrise si, selectiv, publicate, portofoliul digitalizat pentru site-ul "artmix", proiectat in 9 iunie pe peluza T
