"Dincolo de dezamagiri, asistam la prabusirea unui intreg sistem de valori creat dupa 1990. Ceea ce se intampla astazi trebuia sa fi iesit la iveala inca din primii ani."

Pentru omul politic Mona Musca, gestul facut ieri, de a recunoaste colaborarea cu fosta Securitate, este tardiv. Timp de un deceniu, doamna Musca a fost un etalon al politicii. Agreabila, deschisa, mereu binevoitoare, parea ca este o gura de aer proaspat pe scena fetida a politicii.

Era aproape de neimaginat ca o asemenea persoana ajunsa in varful topului increderii electoratului sa aiba lucruri atat de murdare de ascuns. In mod paradoxal, dupa ce adversarii politici au incercat, fara succes, sa o doboare de pe soclu, Mona a fost doborata de Dana, ivita din dosarele gri ale trecutului. Problema morala este, in aceste zile, prima de discutat.

Ca acesti oameni vor mai avea sau nu cariera politica este optiunea electoratului si ea se va putea testa daca se introduce votul uninominal. Ceea ce trebuie analizat este atitudinea celor care si-au ascuns trecutul atatia ani.

Ce i-a oprit sa-si recunoasca greselile trecutului? Justifica o cariera politica buna minciuna pe care este construita? La modul absolut, nimic nu-i scuza pe acesti politicieni de fatarnicia comportamentului lor.

Privit in acest context, cazul Mona Dana Musca nu are nicio justificare credibila, oricat ar incerca fostii colegi sa o descrie astazi drept o apropiata a studentilor, in acel sistem opresiv. Mona Musca a inselat electoratul, considerandu-l prost de-a dreptul. Daca recunostea de la bun inceput ca a avut un angajament cu fosta Securitate, poate era iertata.

Dar ea nu a facut altceva decat sa perpetueze metodele securiste dupa ‘90, ascunzandu-se, de data asta, sub pseudonimul Mona. Chiar si in ultimul moment, pe scari la CNSAS, ea a luat in deradere demersul, spunand