Banca Nationala a Romaniei poate participa oricand la o competitie a celor mai eficiente banci centrale din lume. Mai mult singura decat impreuna cu autoritatile a reusit ca, in cativa ani, sa aduca inflatia de la procente de doua cifre la un minim istoric in luna iulie: 6,27%. Vorba zicalei insa: mai e mult pana departe. Iar acolo, departe, ne asteapta un set de norme: criteriile de convergenta impuse prin Tratatul de la Maastricht. Unul dintre aceste criterii spune ca inflatia din tarile care aspira la adoptarea monedei euro nu trebuie sa fie cu mai mult de 1,5 procente peste media primelor trei tari europene cu cea mai mica rata de crestere a preturilor. Specialistii estimeaza, intr-un studiu publicat ieri de Banca Centrala Europeana, ca inflatia la nivelul UE va atinge anul acesta 2,3 procente. Mai mult, analistii estimeaza pentru 2008 o rata de crestere a preturilor apropiata de acest nivel. Asadar, intamplator sau nu, daca adaugam la inflatia estimata pentru zona euro cele 1,5 procente in care rata inflatiei din Romania se poate misca, obtinem exact 3,8% adica tinta de inflatie stabilita de BNR pentru 2008. Aceasta coincidenta ma duce cu gandul la o declaratie mai veche a guvernatorului care recunostea in 2005 ca tinta de inflatie are o valoare mai degraba mobilizatoare. Adica nu este un mare dezastru daca depasim tinta, trebuie doar sa stim ca acolo trebuie sa ajungem. Doar ca tinta pentru 2008 nu mai poate fi doar un reper. Romania nu va mai fi punctata pentru loviturile interioare tintei, nici macar pentru cele situate in imediata apropiere a centrului. La o crestere medie a preturilor in Europa de 2,3% inflatia din Romania va trebui sa nimereasca fix in centrul tintei, bineinteles daca vrem sa inlocuim leul cu euro in 2012 sau 2013. Tinta nu mai poate fi doar un reper, este un obiectiv.

Pe de alta parte diferenta dintre tinta propusa pentru 2007 (4%)