Telefonul fără fir

Fost consilier prezidenţial dna Renate Weber a acordat un interviu Academiei CAŢAVENCU (nr. 30). La o întrebare a lui Eugen Istodor, dna weber povesteşte o întîmplare de pe vremea cînd era la Cotroceni care-ţi dă fiori pe şira spinării: "Eram la o şedinţă în care se discutau Legile Siguranţei Naţionale. Deşi aveam mobilul închis, acesta a transmis un mesaj din acea întîlnire. Acum vreo doi ani. Trageţi dv. o concluzie. Eu am ascultat acel mesaj. Sigur, cred şi în fenomene paranormale, dar nu despre ele este vorba, în condiţiile în care telefonul era închis. Nu aveam nimic în Sent messages şi cu toate astea mesajul a ajuns la cineva. Poate cineva de la servicii a apăsat greşit un buton." Cronicarul îşi permite să nu considere deloc paranormale astfel de mesaje care pleacă de la sine spre un andrisant necunoscut, vorba lui Caragiale. Din contra, ele încep să i se pară tot mai normale şi andrisanul tot mai cunoscut. Cineva, acolo sus, ar trebui să ia taurul de coarne şi să treacă serviciile (ce termen!) prin ciur şi prin dîrmon. Pînă la ultimul om. Fără să uite de primul.

Mai bine mai tîrziu...

Un necrolog nu este neapărat cel mai potrivit pentru a denunţa o impostură. Dar cînd paginile unor gazete sînt pline de omagii postume nemeritate, e bine că se găseşte cineva să încalce uzanţa şi să scrie adevărul. E vorba de un articol al dlui Michael Shafir din revista 22 (1-7 august) prilejuit de moartea lui Raoul Şorban. Temeinic informat, articolul arată că întreaga carieră (inclusiv didactică) şi toată reputaţia (a unui Drept între Popoare, cum l-a declarat în 1987 Institutul Memoria Yad Vashem din Ierusalim) lui Şorban s-au bazat pe fals creat cu bună ştiinţă. Şorban n-a făcut parte din reţeaua Ministerului de Externe al României care a facilitat tranzitul din Ungaria în România a unor evrei ma