Floyd Landis a castigat Turul Frantei. Ati citit o propozitie memorabila. Cu atat mai memorabila, cu cat toate elementele acestui enunt sunt adevarate si false, naturale si sintetice, cursive si inverse, intense si indiferente, înalt tehnologice si degradante (i-ati citit pe Marx, Bakunin si Sorel? - daca nu, îi scrie, chiar acum, pentru a-i prezenta viitorului, în editie noua si larg inteligibila, vreun tanar, fara alta scoala decat revolta si resentimentul fata de sporturile vremurilor noastre). Propozitia miracol cu care s-a încheiat a 93-a editie a Turului e una dintre acele rusini desavarsite prin care omul sporturilor globale si-a închipuit ca poate forta desavarsirea. Floyd Landis a castigat cu totul altceva decat si-a închipuit, în dupa-amiaza zilei de 23 iulie, cand a intrat, în mare viteza si activitate hormonala, pe Champs-Elysées. La 30 de ani, Landis e, deja, campionul unei acumulari fastuoase pe care ciclismul, sportul si epoca i le-au pus la dispozitie, spre încheierea curburii care scoate din circuit: ciclismul, sportul, epoca. Pe scurt, propozitia cheie (Landis a castigat Turul Frantei) e un exercitiu de epigrafie absurd. Putem descifra inscriptia, nu îi mai întelegem Sensul. Filologic, totul poate fi reconstruit. Subiect: Landis. Predicat: castiga. Obiect: Turul Frantei. Sens: zero. Poetica Propozitia amintita descrie un deznodamant care nu are legatura cu clasamentul final al Turului Frantei, ci doar cu enorma cursa pe care setea de ideal fabricat i-a întins-o limbajului, din clipa în care triumful a devenit o forma autonoma de entertainement, si-a dat mana cu tehnologia si a renuntat la potrivirea clasica între spuse si continut. Caci Landis a castigat un Tur al Frantei pe care l-a trisat si umplut de testosteron sintetic (EPO, eritropoetina - poetina vine de la poetica prin care grecii întelegeau a face, iar noi a preface lucrurile naturale în sa