Deconspirarea fostilor colaboratori ai Securitatii s-a transformat, dintr-o actiune care ar fi trebuit sa contribuie la curatenia morala a societatii romanesti, intr-o adevarata nebunie. Apar informatii peste informatii despre informatori si turnatori de tot felul. Nimeni nu mai intelege exact ce se intimpla, toata lumea isi da cu parerea, se amesteca turnatorii cu cei turnati, colaboratorii cu urmaritii, politia politica devine siguranta statului si invers. Spun din start ca n-am avut niciodata de-a face cu Securitatea. N-am fost nici colaborator si nici urmarit. Dar mi se pare ca e ceva in neregula cu toata campania asta. In primul rind, e absolut normal si necesar sa se stie cine au fost turnatorii si toti fostii colaboratori ai Securitatii, mai ales daca acestia ocupa in prezent functii publice. Fiecare sa raspunda pentru faptele sale din trecut, daca societatea are ce sa-i reproseze. Dar acum nu se intimpla asta: se fac mai mult speculatii, se amesteca lucrurile dupa cum il taie capul sau interesul pe fiecare si incepe sa fie totul tratat cu prea putina seriozitate si responsabilitate. Din toate numele de politicieni vehiculate pina acum nu se mai stie cine a fost turnator ori colaborator, cine a facut politie politica ori a contribuit la siguranta nationala. Nici macar nu spune nimeni ce inseamna politie politica, ce inseamna informator, sau colaborator. Fiecare crede ce vrea ori ceea ce ii este sugerat sa creada. Ei bine, eu cred, pentru ca asa vreau, ca a-l transforma pe Nastase, de exemplu, intr-o victima a Securitatii, este de-a dreptul hilar. Da, Nastase, un membru de vaza al Partidului Comunist, dintr-o familie comunista, era urmarit de Securitate pentru a se vedea daca el respecta sau nu politica partidului. Ei bine, s-a dovedit ca a respectat-o. Pentru asta ar trebui sa-i pling de mila ca cineva l-a urmarit? Cit despre Mona Musca, chiar a fost o surpriz