Precum lui Dante prin Infern Vergiliu, mie calauza prin aproape paradisiacul Rotterdam mi-a fost Jan Mysjkin, traducatorul meu in olandeza si cel care le-a propus organizatorilor Festivalului International de Poezie din acest oras sa ma invite la editia 2006 (17-23 iunie).
Jan este belgian, locuieste la Paris, traduce din olandeza in franceza si invers, are o iubita si un copil in Romania, cunoaste incredibil de bine literatura romana a ultimului secol si jumatate si are in plan pentru 2007 publicarea in Olanda a unei antologii de poezie romana contemporana. Prin intermediul lui, care la Rotterdam este privit ca un guru, i-am cunoscut mai indeaproape pe cativa dintre poetii olandezi reprezentativi la aceasta ora, de la septuagenarul Simon Vinkenoog, la congenerul meu Piet Gebrandi. Si tot Jan a facut fotografiile in care Mr. Nobel 1995, irlandezul Seamus Heaney, imi permite sa ii stau aproape (vezi imaginea alaturata).
Peste avalansa de impresii pe care le-am inregistrat despre evenimentul olandez s-au suprapus, la nici trei saptamani distanta, cele produse de o ruda mai saraca financiar, dar foarte apropiata valoric: Festivalul "Noptile de Poezie de la Curtea de Arges", pe care presa culturala centrala il ignora din nu stiu ce motive, pentru ca, daca ar fi fost prezenta macar la recitalul de deschidere de la sediul Uniunii Scriitorilor, ar fi fost obligata sa admita ca acolo venisera poeti importanti si de mare vizibilitate din intreaga lume.
De multa vreme, pentru mine, Curtea de Arges era un loc aproape mitic, in care nu fusesem niciodata, iar cand, in sfarsit, am fost, sentimentul de intalnire cu unicitatea n-a palit nici un moment. Poate pentru asta, la lectura de la Casa de Cultura am fost mai emotionat chiar si decat in timpul recitalului sustinut la Rotterdam.
Ma simt dator sa pomenesc aici de performance-urile de exceptie la care am a
