Cercetător laborios al lui Lucian Blaga (este autorul unui masiv volum, Lucian Blaga. Dinamica antinomiilor imaginare, Ed. Media Concept, 2005), Zenovie Cârlugea ne oferă acum un "supliment" al trudei d-sale, ce-şi propune a aprofunda cîteva aspecte ale subiectului ca şi inepuizabil căruia i s-a consacrat. Imaginea marelui creator se recompune astfel încă o dată din preciziuni şi detalii convergente, din noi date care-i întăresc liniile generale, le clarifică în perspectiva istoriei literare mereu nesăţioasă de informaţii şi nuanţări, mai cu seamă cînd e vorba de nume cu caracter fundamental. Un capitol sensibil cu deosebire, încă insuficient elucidat, al existenţei lui Blaga, e cel final, stigmatizat de marginalizarea sa din partea regimului comunist. L-am frecventat în acei ani ai unui amurg amar şi-mi amintesc tristeţea resignantă, demnă, cu care poetul îşi purta povara nedreptăţii. Era conştient de împrejurarea că totalitarismul e o fază efemeră, că Istoria va face la un moment dat pasul spre normalitate, "chiar dacă trecînd peste durata vieţilor noastre". "Viaţa omenirii cunoaşte uneori astfel de valuri tulburi, însă din fericire trecătoare". Preumblîndu-ne pe străzile din centrul Clujului, exclama: "Aceste ziduri aparţin acum temniţei noastre, însă odată şi odată ne vom elibera". Zenovie Cârlugea aminteşte că Blaga se văzuse scos de la catedra universitară de la Cluj la 1 aprilie 1949 şi eliminat din Academie, că nu mai putea publica nimic, operele lui fiind prohibite, trecute în inchizitorialul catalog Publicaţii interzise. "El nu fusese suspendat din învăţămînt datorită Ťunor ambiţii şi invidii personaleť (ce i-ar fi angajat pe unii comilitoni de teapa lui Pavel Apostol, N. I. Ignat sau I. Vitner), ci conform articolului 40 din Directivele de bază ale NKVD pentru ţările din orbita sovietică, document Ťstrict secretť elaborat de Moscova la 2 iunie 1947 şi trim