„Si mie mi s-a rupt roata la car“... ar fi fost demult o vorba româneasca, spusa adesea de locuitorii de pe malurile Dunarii, de la care s-a tras mai apoi chiar numele localitatii. Comuna Simian din Mehedinti, asezare binecuvântata atât de frumusetea dealurilor, cât si de maretia batrânului fluviu, are opt sate in componenta sa: Simian, Cerneti, Dudas, Dedovita Noua, Erghevita, Poroina, Valea Copcii, Dedovita Veche. Dintre toate, Cernetiul este de departe cel mai cunoscut si pitoresc loc. Pentru sute de ani, acest sat a fost capitala Mehedintiului. Putine localitati rurale din tara se pot mândri, precum Cernetiul, cu o istorie, daca nu destul de lunga, atunci plina de fapte. Pretuite sunt cele care pot spune vorba veche „Am fost si eu in Arcadia “ - adica in vorbirea nostra curenta „Am jucat si eu un rol in istoria principatului de la nordul Dunarii“... In mijlocul unui tinut unde forma de locuinta omeneasca a fost coliba cocosata si cu acoperis de paie, aici s-au ridicat case mari cu cerdac si cule. Cernetiul, ca asezare, a putut sa ia avânt abia dupa darâmarea „Cetatii Severinului“, petrecuta dupa unii la 1481, dupa altii (N. Iorga) la 1524. Cel mai vechi an al existentei sale e 1599. Pe atunci Cernetiul nu era decât un sat putin important. Documentul e publicat de Hasdeu in „Cuvente den Batrâni“ si e un zapis de danie prin care se adevereste ca popa Stan si fratele sau, stolnicul Sârbu din Cerneti, au donat unele mosii Manastirii Tismana. La 1646, Cernetiul apare in „ocolnica a 12 boieri hotarnici atingatoare despre semnele despartitoare ale mosiei Trestinicul“. Ars din temelii Pe la jumatatea veacului al VIII-lea, intr-o descriere a tarii se pomeneste de existenta unei biserici si a unei manastiri. De asemena, la Cerneti era capitania, dar si una din vamile tarii. Devenise, de-a lungul secolelor, cel mai important oras al zonei, capitala judetului Mehedinti. Dup