H.R. Patapievici, "Omul recent"
Humanitas reediteaza Omul recent, cartea lui H.R. Patapievici din 2001, care a tulburat pana la dementa dogmatica lumea corectitudinii politice bucurestene. De faptul ca H.R.P. a fost si este cea mai spectaculoasa, penetranta si fertila explozie a eseului romanesc in postceausism nu se poate indoi nimeni.
Acuma, sigur ca pentru o "lectura la tava", cum se intituleaza rubrica de fata, a discuta in 30 de randuri acest unicat coplesitor care este Omul recent (500 de pagini de filozofie si teoria politicii, de logica, sociologie, epistemologie, istoria ideilor si a stiintelor, de metafizica, istoria partidelor si institutiilor, a gandirii economice etc.) prin care autorul se inseriaza numaidecat in aria enciclopedismului romanesc (de la Cantemir si Hasdeu la Eliade si Culianu) e ca si cand te-ai opinti sa infigi o balena intr-un degetar. Totusi, fie si numai pentru a va da o idee despre autor si subiectul lui, sa vedem cum apare HRP aici si care este identitatea ideologico... amorala a "omului recent".
Simpatizand cu E. Burke, K. Popper, L. Von Mises, F.A. Hayek & co., HRP se descopera la randu-i ca Old Whig, un om "vechi", adica un liberal-conservator vietuind traditia la modul aristocratic si reformist cu masura, intru tiparele morale, religioase si economice ale Locului. Nu revolutie, ci evolutie organica. Nu radicalism stangist si deconstructie cu orice pret, ci gradualism, continuitate, cultivarea sistematica a bunului elitism. "Problema cruciala la care raspunde conservatorismul nu este conservarea, cum se crede adesea, ci opozitia de principiu fata de schimbarea revolutionara a societatii (...) Liberalii de astazi trebuie sa fie si conservatori (...) Liberal te nasti, arareori devii, in timp ce conservator devii, nu te nasti" (v. demonstratia la pp. 429-431).
La antipod, omul corectitudinii politice, omul rec
