- Editorial - nr. 158 / 14 August, 2006 Imi amintesc foarte bine de anii '48, '49, '50, cand eram inca un copil de varsta apropiata de cea scolara. Atunci, cand auzeam zgomot de avion, pe care-l si vedeam, ziceam in naivitatea mea: "Vin americanii!". Chestiunea asta s-a repetat cu obstinatie, de care acum imi vine sa si rad, nu, zau asa. Ei, anii au trecut fara ca cei de peste ocean sa ne bage in seama, am dat de ciuma rosie, prin tradarea fortelor coalitiei, intamplata la Conferinta de pace de la Paris. Ce sa-i faci, romanul a avut parte cam de toate stapanirile: otomana, austro-ungara, sovietica. Acum urmeaza cea americana? Nu-i de mirare daca se va intampla acest lucru, semne prea vizibile exista, nu-i asa, stimati cititori? Asa-zisul lagar socialist fiind terminat si destramat, majoritatea noilor democratii din Europa Centrala si de Est, vrand-nevrand, si-au indreptat privirea spre "tara tuturor posibilitatilor" - America - in speta spre Statele Unite ale Americii, tara pe care o considerau un fel de salvator dintr-un iad comunist. Odata libertatea castigata, noile tari democratice, printre care si Romania (foarte departe de capitalism), cred ca doar America le poate garanta siguranta. Ca asa se va intampla, nu ma pronunt impotriva. Cert este ca a te prosterna in fata cuiva fara noima e ca si cum ti-ai da cu stangul in dreptul. Siguranta aceasta de care pomeneam este, deocamdata, mai mult valabila in Polonia si in statele baltice, altfel vazute si percepute de "unchiul Sam". Poate si in cazul Ungariei, tara care nu se afla in relatii de buna vecinatate cu Serbia. Acolo locuieste o minoritate de maghiari, ca de altfel si in tara noastra. Dintr-un documentar am aflat ca George Schöpflin, membru maghiar in Parlamentul european (cat de maghiar o fi ne spune numele lui), afirma ca, daca extremistii (sic!) preiau puterea in Serbia, doar America ar mai putea apara Un