In documentele Securitatii care se refereau la crearea si folosirea retelei informative, pentru a se accentua importanta informatorului exista intotdeauna o fraza de inceput, extrem de elocventa, care suna asa: ''Reteaua informativa a aparatului de Securitate constituie mijlocul de baza al activitatii informativ-operative de cunoastere si prevenire pentru realizarea atributiilor specifice in domeniul securitatii statului''.
Cu alte cuvinte, informatorul era pionul de baza, un instrument de care nu se putea lipsi niciun ofiter de securitate, o ''scula'' necesara, cum spuneau chiar securistii. Fara el, Securitatea nici nu putea sa existe, asa cum niciun alt serviciu de informatii, comunist sau occidental, nu ar putea sa-si desfasoare activitatea.
Reteaua informativa a Securitatii era insa complexa, fiind compusa din informatori, persoane de sprijin, rezidenti si gazde ale caselor de intalniri.
Persoanele de sprijin realizau sarcini de supraveghere informativa ori pe linie de filaj, investigatii, tehnica-operativa etc., ele fiind folosite pentru obtinerea informatiilor de prima sesizare despre orice fapte sau situatii care ar fi interesat Securitatea, de la discutiile care aveau loc la coada de la alimentara pana la cele care aveau loc intr-un obiectiv industrial important.
Rezidentul, de regula selectionat din randul rezervistilor Securitatii, tinea legatura cu aproximativ zece persoane de sprijin de la care primea aceste informatii in conditii de conspirativitate si pe care le preda ofiterului de securitate.
Apoi, gazda casei de intalniri, ultima veriga a acestui lant, era persoana care accepta sa puna la dispozitie Securitatii in mod secret o incapere din locuinta sa ori de la locul de munca pentru ca ofiterul sa se poata intalni cu informatorii ori persoanele de sprijin din retea.
In general, cam
