Ioan Pintea, Mic jurnal discontinuu. Insemnarile unui preot de tara, Ed. Eikon, Cluj (tel. 0264/59.35.47), 212 pag.
Cititorilor nostri care apreciaza - dupa cum se vede din corespondenta primita la redactie - paginile cu genericul Spiritualitate, le recomand o carte pe sufletul lor. O carte cu o aura de credinta, bunatate si onestitate ce o izoleaza in peisajul editorial. Autorul ei, Ioan Pintea, e chiar ceea ce spune in subtitlu; preot-paroh in comuna Chintelnic din judetul Bistrita-Nasaud. Dar si scriitor: trei volume de poeme publicate dupa 1990, doua carti de eseuri pe teme literare si teologice si alte doua de convorbiri - una cu N. Steinhardt (Primejdia marturisirii) si alta cu parintele Staniloae (Bucuria intrebarii). Din nota bibliografica, dar si din insemnarile de jurnal, aflam ca Ioan Pintea e fiu de tarani din satul Runc (zona Nasaudului) si ca parintii lui, Anchidim si Floarea, i-au transmis credinta vie, asa cum se pastra in comunitatile rurale izolate - impregnata in "munci si zile". Liceul l-a facut la Beclean, orasel despre care are pagini memorabile, caci acolo a intalnit oameni hotaratori pentru destinul lui intelectual si nu numai (preoteasa lui, Violeta, care i-a daruit doi copii si care ii e alaturi la bine si la rau de 22 de ani, i-a fost colega de scoala). La Beclean l-a vazut prima oara si pe N. Steinhardt, cel care ii va deveni mentor si prieten adorat. Pe cand avea vreo 16 ani, adolescentul Ioan Pintea a fugit de la liceu la Manastirea Rohia, cu dorinta de a ramane printre calugari, dar, cum era minor, a fost adus dupa cateva luni indarat la Beclean, de inspectorul scolar si militie. Rohia a ramas insa un punct crucial al preotului de la Chintelnic, un reper al universului sau, si revine in paginile jurnalului cu aceeasi frecventa ca si numele lui N. Steinhard, cel care l-a ajutat sa-si implineasca dubla vocatie - teologica si l