Vanatoare de vrajitoare!, murmura unii vazand valul de dosare si de surprize legate de relatia persoanelor publice cu Securitatea. Lustratie, sa facem ordine!, urla altii intr-un avant extrem crestin-democrat de radere completa de pe fata pamantului a oamenilor cu tot cu trecutul lor mai mult sau mai putin securist.
In toata aceasta valtoare mediatica facuta parca de „cineva” tocmai sa nu ne plictisim in vacanta sunt tot felul de intrebari, mii, care-ti vin in cap si nu te mai lasa.
Cum tratezi astfel de cazuri? Cum procedezi? Te intereseaza sa-ti pierzi timpul cu mizerii, te intereseaza sa citesti sute, mii de pagini despre nimic doar ca sa „prinzi” pe cineva? Avem cativa vanatori de securisti prin oras care si-au pierdut controlul, care amesteca Hurezeanu cu Vadim Tudor, in dorinta lor de justitie completa in numele trecutului. Ei trebuie „dezisterizati” ca sa nu devina nocivi.
Vorbeam despre intrebari aiuristice. Ion Iliescu. Ati auzit de el? E un tip care a fost presedintele tarii asteia vreo zece ani. Cu un trecut bogat din punct de vedere comunist. Asupra caruia planeaza banuiala clara ca a organizat impreuna cu un grup lovitura de stat din ’89. Care a provocat direct sau nu framantari sociale serioase si abuzuri de tot felul la inceputul anilor 90.
Care a intarziat foarte mult intrarea Romaniei in structurile europene. De ce sa ne intereseze relatia acestui om cu Securitatea?
Nu, ne intereseaza foarte tare mizeria din viata unei Mona Musca, cea care-si turna studentii. Ne intereseaza pentru ca e o mizerie e ei, strict personala. E o problema a doamnei Musca, e un dialog pe care doar domnia sa trebuie sa-l poarte cu propria constiinta. Tocmai de aceea a iesit o astfel de mizerie la suprafata. Pentru ca nu implica pe nimeni.
LE e foarte pe plac adevaratilor securisti: un astfel de dosar care
