Iscata parca pe nestiute si aproape din senin, furtuna dosarelor scoase din arhivele fostei Securitati a prins a zdruncina cu putere societatea romaneasca. In urma cu o luna, cind angajamentul lui Felix a iesit la iveala, probabil ca nimeni in afara de insusi Voiculescu nu a fost surprins. Suspiciunile in ceea ce il priveste pe presedintele PC erau de notorietate si prinsesera in mentalul colectiv al romanilor consistenta unei certitudini. Dar cind pelteaua dosariadei s-a intins, nu putini au fost cei surprinsi de ce figuri stateau ascunse in spatele unor masti de preacurati moralisti ai momentului. Ziaristi precum Carol Sebastian ori politicieni de talia Monei Musca sint poate cele mai bune exemple in acest sens. Si nu va ascund ca am fost unul dintre romanii dezamagiti de trecutul fostului ministru al Culturii.
Dar nu asta vreau sa va spun. Sint sigur ca ati citit ori ascultat zeci de opinii pe aceasta tema. Cunoasteti si placa cu "vinatoarea de vrajitoare", o stiti si pe aia cu "nu prea aveau de ales", va e cunoscuta si cea cu "pactul cu diavolul".
Ei bine, eu vreau sa va spun altceva.
Tatal meu a fost militar de cariera. A plecat de la 14 ani din satul natal, a muncit pe santier si si-a facut liceul la seral. A urmat scoala de subofiteri, apoi pe cea de ofiteri, unde i-au predat, printre altii, batrini ofiteri din perioada interbelica rataciti in sistem. A crezut mereu in disciplina si in valorile armatei. Nu a uitat nici o clipa ca bunicul lui a fost ucis de comunisti la Canal si a fost mereu atent la ce se intimpla in jurul lui. Iar in jurul lui, ca in jurul fiecarui ofiter, inainte de '89, roiau o multime de turnatori, o gramada de securisti ori de cadre de la Contrainformatii, si toti astia lucrau pentru cineva. Lucrau pentru vreun coleg binevoitor care vina o functie, lucrau pentru a-si umple frigiderele, lucrau pentru Securi
