Multe sunt semnele date de Dumnezeu credinciosilor, despre mare puterea si mila Lui, dovezi de marinimie si ajutor, dar cele mai tulburatoare din ele par a fi icoanele Maicii Domnului care plang.
Miracole crestine
Preocupata de alte evenimente, istoria le-a consemnat sporadic si mai mult intamplator. In 1869, Episcopul Romanului, Melchisedec, inventaria pe teritoriul vechii Romanii un numar de 18 "lacramari de icoane" - de la icoana din biserica domneasca a Hotinului (unde zilnic se aduna o tipsie de lacrimi) pana la cele din bisericile satesti din Mascatesti sau Cristesti - Suceava.
Cazul cel mai cunoscut in epoca l-a reprezentat icoana Maicii Domnului facatoare de minuni de la Socola - Iasi, care a lacrimat timp de trei luni, cu scurte intermitente. Crezandu-se, initial, ca ar fi vorba de o farsa a seminaristilor de la Socola, icoana a fost atent studiata de catre episcopi si inalti ierarhi bisericesti. Mai mult chiar, asa cum scria un ziar iesean al timpului, "spre a inlatura orice presupunere, s-a oranduit o de aproape priveghere si intrarea in biserica s-a ingaduit numai pentru o persoana de incredere". Fenomenul, insa, iarasi s-a ivit, impresionand puternic multa lume, inclusiv pe un anume boier Niculai Roznoveanu, care va imbraca sfanta icoana cu argint si o va polei cu aur, spre dreapta cinstire.
Dincolo de emotia puternica starnita in randul credinciosilor, semnificatia acestui fenomen avea sa se releve mult mai tarziu, indemnandu-l pe Episcopul Melchisedec sa constate cu amaraciune: "Lacrimarea icoanelor este semn prevestitoriu de mari calamitati si nenorociri. Si, in adevar, am urmarit cu atentie soarta Manastirii si Seminarului de la Socola, care au mers treptat spre decadere, pana ce Monastirea a ramas ca si pustie, iar Seminarul se sbuciuma prin Iasi, mutandu-se din casa in casa, ca un copil orfan... Dupa lacrimarea Maic
