(Foto: )
GAZETA de Oradea punctat, intr-o ancheta recenta, cum din pricina unui management defectuos firma Sinteza, una dintre intreprinderile mari si profitabile ale Oradiei, a “dat ortu’ popii”. Exemplul nu este nici pe departe singular. Situatia este izbitor de asemanatoare si in cazul unui alt fost mastodont economic.
Crisul Favorit, una dintre intreprinderile etalon ale Ardealului in industria de piele si incaltaminte, parea a fi societatea oradeana cu cele mai mari sanse de succes in societatea capitalista nou dezvoltata dupa evenimentele din 1989. Numita initial doar Crisul Oradea, fabrica a preluat si numele de Favorit abia dupa 90’.
Posibil ca termenul de Favorit sa-i fi fost fatal, societatea devenind in scurt timp favorita catorva smecheri pusi pe capatuiala, alias manageri. Acelasi film ca si in cazul Sinteza, dar cu alti actori, s-a derulat dupa un scenariu tras aproape la indigo.
Rolul lui Pasula de la Sinteza a fost luat de Luca Curpan, iar aghiotantii slugarnici au fost Ioan Radulescu - contabil, Ioan Filip - director tehnic la incaltaminte si Ioan Rosca - juristul firmei. Cei patru magnifici i-au incaltat si i-au belit de piele pe cei aproape 800 de actionari, aducand fabrica in stare de faliment. Dupa reteta binecunoscuta...
Jaful lent
Inceputul sfarsitului a fost privatizarea fabricii prin sistemul MEBO in anul 1995. Metoda de privatizare a fost aplicata unui numar impresionant de 5.200 de societati si reprezenta, de fapt, un jaf lent bine gandit de guvernantii de atunci.
Ganditorii transformarii muncitorilor si taranilor socialisti in actionari capitalisti au avut cinismul de a prevedea si transformarile in alte sisteme de concentrare a capitalismului existent prin lenta jefuire a actionarilor simpli, cum a
