Tranzitia craioveanului de la perioada interbelica la Craiova postdecembrista s-a facut prin intermediul a 50 de ani de esec urbanistic in care, treptat, membrii clasei muncitoare au fost adunati in „cutiute de chibrituri“ rasarite in jurul centrului istoric. Viata Craiovei de odinioara, când trasurile boierilor erau singurele mijloace de transport care trezeau praful de pe strazile Cetatii, se invârtea in jurul Casei Baniei. Pâna pe la jumatatea secolului XIX, cladirea in stil brâncovenesc a fost centrul atractiei pentru neavenitii care trageau la Hanul Hurezului sa se odihneasca dupa drum. In timpul domniei lui Carol I, centrul Baniei a intrat intr-un proces de modernizare care a avut, ca orice modernizare, victimele sale. Desi s-a pastrat ca punct de referinta al Craiovei, Casa Baniei a fost eclipsata de impunatoarea prefectura si de Banca Comertului, cladire care a fost dupa nationalizare sediu al Asociatiei de Prietenie Româno-Sovietica si care adaposteste in prezent primaria municipiului. Casele boierilor, rase de comunisti, nu de cutremur La inceput de secol XX, zona comerciala a Baniei cuprindea strazile Lipscani si Unirii, strazi pe care s-au insirat de-a lungul timpului casele cochete in stil Art Nouveau ale craiovenilor cu dare de mâna. De Sfânta Marie, când caldura dogorea peste tarabele pline de pe strazile Lipscani si Unirii, negustorii veniti de prin toate colturile tarii la târgul anual din Banie se racoreau la umbra cu braga rece fabricata dupa retete tinute sub cheie de bragagiii turci. Traditia târgului, braga si negustorii s-au pierdut insa o data cu venirea la putere a „tovarasilor“. Treptat, bautura favorita a craiovenilor a fost inlocuita cu racoritoare de tip Cico, pentru ca astazi, pe locurile in care locuitorii interbelici savurau sugiucul turcilor, sa se inalte fast-food-uri si baruri. Epoca ceausista a avut „grija“ si de casele ridicate de