Cazuri de extrema urgenta. "La iesirea din sala de operatie, . doctorii nu i-au acordat nici o sansa". Numele meu este Gheorghe Eugenia si am 51 de ani. Sunt mama a doi copii, o fata si un baiat. Am trimis aceasta scrisoare cu speranta ca oamenii ma vor ajuta sa-mi salvez copilul. Problemele noastre...
Cazuri de extrema urgenta
"La iesirea din sala de operatie,
doctorii nu i-au acordat nici o sansa"
Numele meu este Gheorghe Eugenia si am 51 de ani. Sunt mama a doi copii, o fata si un baiat. Am trimis aceasta scrisoare cu speranta ca oamenii ma vor ajuta sa-mi salvez copilul. Problemele noastre au aparut acum patru ani, cand baiatul meu, atunci in varsta de 13 ani, a suferit prima operatie pe creier. In urma unei tomografii s-a constatat ca are o tumora care trebuia extirpata cat mai repede. Multumita lui Dumnezeu si echipei de medici, operatia a decurs bine, iar Marius s-a pus repede pe picioare. Am crezut ca am scapat de acest cosmar, mai ales ca rezultatele de la analiza anatomo-patologica spuneau ca tumora a fost benigna. Numai ca doi ani mai tarziu, simptomele au reaparut (dureri de cap, varsaturi, pierderea echilibrului) si am refacut tomografia. Rezultatul ne-a ingrozit pe toti. Tumora reaparuse si trebuia reoperata. Astfel, in ianuarie 2005, baiatul a fost din nou operat, dar fara rezectia totala a tumorii. Medicii ne-au indrumat catre radioterapie, spunandu-ne ca asta ar putea duce la calcifierea restului de tumora. Insa dupa numai 21 de sedinte, simptomele au reaparut si dupa inca o tomografie s-a constatat ca tumora era mult mai mare. Baiatul a suferit inca o interventie chirurgicala, in urma careia a avut un stop cardio-respirator. La iesirea din sala de operatie, doctorii nu i-au acordat nici o sansa si ne-au spus ca se va stinge in urmatoarea jumatate de ora si ca, oricum, daca si-ar reveni, ar ramane pentru tot res
