Pentru craioveni, doar doua locuri ar fi la indemâna pescarilor fara masini si timp de calatorii pe la baltile si râurile judetului: Parcul „Nicolae Romanescu“ si Balta Craiovitei. Cum in primul nu-i chip sa scapi de ochiul ager al jandarmului, singura optiune ramâne Craiovita. Din pacate, fara prea mult succes. Cinci pescari isi puneau vineri rabdarea la mare incercare pe malul lacului din Craiovita. Sub un soare ucigator - spart din vreme in vreme de rafale de vânt la fel de fierbinte - pescarii impungeau oglinda apei cu cârligele unditelor. Unul era Marian Popescu, al doilea, feciorul sau, Robert, de patru anisori. La 27 de ani, barbatul nu e nicidecum vreun pasionat al acestui sport. Dar atunci când gaseste timp si ocazia sa scape de gura neveste-sii, fuge la balta. Cu o prajina legata cu fir de nailon si pluta dintr-un cocean, vine sa se relaxeze, sa mai uite de probleme, sa-si mai ordoneze nitel gândurile. Niciodata nu sta mai mult de doua ore. „Ma plictisesc repede, nu sunt un om foarte rabdator“, a explicat Marian, deloc deranjat de intreruperea reveriei. „De aceea probabil ca nu am reusit niciodata sa fiu un pescar stralucit. Eu dau cu batul mai mult in joaca, nici nu am pretentii sa prind vreun peste urias pe care sa-l vând sau sa-l gatesc. De fapt, nici nu-mi aduc aminte când am prins ultima data ceva. Vin numai asa, sa-mi omor timpul. Iar astazi m-a convins Robert“. Pustiul, o palma de om vioi si agitat, semne deloc incurajatoare pentru un viitor pescar, a prins de vreo câteva ori la televizor niste reportaje cu pescari. Dupa ce a mai gasit si prajina lui taica-sau - pastrata pe undeva prin coltul casei - a descoperit brusc ca el vrea sa invete sa pescuiasca. Gasind ca nimeni altcineva nu e mai priceput decât Marian, a tabarât cu rugamintile pe el sa-l duca la balta. Vineri l-a convins. Asa ca in jurul prânzului Popescu senior si Popescu junior au luat so