- Cultural - nr. 159 / 15 August, 2006 In manastirea Hurezi, ctitorie a dreptcredinciosului voievod, pe care si-o dorea si loc al odihnei vesnice, se afla un tablou votiv care ni-l prezinta pe domnul Constantin Brancoveanu si pe cei patru fii, alaturi de ginerele sau, sfetnicul Ianache, toti invesmantati in straie imparatesti, tinand crucea in mana dreapta, sub ocrotirea cereasca a lui Dumnezeu si a ingerilor. Nascut in anul 1654, printre stramosii inainte-statatori avandu-i pe Matei Basarab, iar ca unchi pe Serban Cantacuzino, de mic ramas orfan, a fost crescut si educat de boierul Constantin Cantacuzino. La 24 octombrie 1688, la moartea lui Serban Cantacuzino, mitropolitul Teodosie il unge ca domn al Tarii Romanesti. 25 de ani a domnit cinstitul, cumpanitul, blandul, credinciosul si inteleptul domn, vreme in care tara nu a cunoscut razboaie. A fost un diplomat desavarsit, a lasat dupa el un stil arhitectonic, cel brancovenesc, a tiparit "Biblia de la Bucuresti", carti, in tiparnita de la Snagov, a sprijinit manastirile din Sinai si Athos, a intervenit pentru eliberarea din temnita a mitropolitului Sava Brancovici, aruncat in inchisoare pentru incapatanarea lui de a se lepada de credinta ortodoxa, pentru refuzul de a trece la calvinism, si-a ajutat fratii intru ortodoxie din Transilvania si din Moldova. Deasupra tuturor valurilor vremii l-a asezat pe Dumnezeu, precum si marea evlavie a neamului lui. Se spune ca pizma carcotasa si ura mocnita ale celor care jinduiau la tronul tarii, urzeli la ceas de taina ale nemernicilor si slabilor, o mizerabila tradare, din sirul acelorasi tradari in lant, care s-au cuibarit in neamul romanesc, l-ar fi determinat pe sultanul Ahmed al III-lea, chiar intr-o Saptamana a Patimilor anului 1714, sa trimita oaste numeroasa asupra domnului crestin Voda Constantin, sa-l scoata din scaunul domniei lui cinstite, dimpreuna cu feciorii si