Recent, fostul preşedinte al Comisiei Europene, Jacques Delors, arăta că "ar trebui să discutăm despre un salariu minim comun, definit proporţional cu nivelul de dezvoltare al fiecărui stat membru". Până la acest pas va mai trece ceva timp, mai ales că nici măcar toate ţările UE nu au implementate în legislaţia proprie prevederi cu privire la salariul minim garantat naţional. Astfel, la 1 ianuarie 2006, din cele 25 de state membre ale Uniunii, doar 18 aveau astfel de prevederi.
1.503 euro în Luxembourg şi 129 euro în Letonia
Un alt obstacol major către un ipotetic viitor salariu minim garant comun îl reprezintă imensele diferenţe dintre ţările membre în ceea ce priveşte nivelul actual al acestuia. Astfel, conform datelor publicate de Biroul de Statistică al Comunităţilor Europene, Eurostat, ţările UE ce folosesc salariul minim garantat pot fi împărţite în trei categorii, în funcţie de nivelul lui:
4 sub 300 de euro pe lună: Letonia (129), Lituania (159), Slovacia (183), Estonia (192), Polonia (234), Ungaria (247) şi Republica Cehă (261);
4 între 400 de euro şi 700 de euro pe lună: Portugalia (437), Slovenia (512), Malta (580), Spania (631) şi Grecia (668);
4 peste 1.200 de euro: Franţa (1.218), Belgia (1.234), Marea Britanie (1.269), Olanda (1.273), Irlanda (1.293) şi Luxembourg (1.503).
Câţi angajaţi primesc acest salariu ?
Eurostat a publicat şi datele referitoare la proporţia din angajaţi care primesc salariul minim garantat în fiecare ţară analizată. Şi aici nivelul variază mult. Cele mai mici proporţii se înregistrează în Spania (0.8 la sută), Marea Britanie (1.4 la sută) şi Malta (1.5 la sută), pe când cele mai mari în Luxembourg (18.0 la sută), Franţa (15.6 la sută) şi Lituania (12.1 la sută).
Situaţia în SUA
Dacă privim pe celălalt mal al Atlanticului, se poate vedea că în SUA salariul minim garantat se