Mestesugarii. Un fel de mici intre-prinzatori care, muncind pe rupte, au dus, probabil fara sa vrea, la dezvoltarea noii asezari a lui Bucur. Papugii, boiangii, curelari, tabacari, reprezentanti ai unor bresle fara de care dezvoltarea economica a noii asezari era imposibila. INCEPUTURILE. Fara munca mestesugarilor "de inceput", vechea asezare a Bucurestilor nu si-ar fi schimbat aspectul. Asa aratau Bucurestii vazuti de cartografii vremii Literatura de specialitate retine, in privinta vietii sociale de prin secolele al XV-lea-al XVI-lea, existenta unei bresle fara de care dezvoltarea economica a noii asezari nu era posibila: mestesugarii.
Mestesugarii produc. Produc in primul rand pentru ei insisi, ramanand sa scoata la vanzare numai surplusul. In secolul al XVI-lea, fortele de productie cunosc o amploare fara precedent datorita activitatii mestesugarilor. Productia constanta conduce, in mod firesc, la o separare pe specialitati a activitatii mestesugarilor. Existenta unui atelier se impune ca o necesitate.
ATELIERELE. Vorbim acum despre niste ateliere-pionier. Despre primele ateliere. Aceste mici intreprinderi au fost infiintate in buricul targului si produceau marfa fie la comanda speciala, fie pentru piata, in general. Asta duce inca si mai mult la o separare pe specializari a productiei mestesugaresti. Se munceste mult si cu spor, iar acest lucru are efecte benefice in plan social, in sensul unei sofisticareli fara precedent. Cum un lucru duce la altul, schimbarea aspectului vietii sociale aduce de la sine schimbari in aspectul urbei. Incet, dar sigur, prin secolele al XIV-lea, al XV-lea, Bucurestiul incepe sa se deseneze ca o asezare din ce in ce mai urbana.
PE SPECIALIZARI. Tot in aceasta perioada, Bucurestiul a fost decretat Capitala a Tarii Romanesti, fapt care i-a accelerat dezvoltarea.
Documentele vremii consemneaza in statisti
