Socul deconspirarilor CNSAS ne face sa fim foarte atenti la fiecare stire, sa calculam foarte atent fiecare implicatie, sa proiectam viitorul prin prisma unor schimbari fara precedent. Dar cum ar fi ca, in schimb, sa incercam sa vedem cum ar fi aratat Romania de astazi fara aceste dezvaluiri? Care ar fi fost agenda politica a momentului daca nu se amplifica discutia referitoare la CNSAS?
In primul rand, ne aducem aminte cine a initiat toate aceste dezvaluiri: presedintele Traian Basescu e cel care a anuntat, la sfarsitul lui iulie, in plina "evadare" a lui Hayssam, desecretizarea dosarelor care tineau de siguranta nationala. Decizia a fost pur politica, fara elemente noi care sa justifice abandonarea statutului de secret. Luna iulie 2006 nu era deloc diferita de mai 2006 sau de noiembrie 2005. Lipsind o cauza vizibila si in absenta unei explicatii date de institutia prezidentiala, nu putem decat sa cautam motivatii politice. Iar "candidati" la acest statut avem din plin. Inainte de desecretizare, Basescu avea o mare problema. Se afla deja la a doua disputa in care pierdea si asista neputincios la slabirea imaginii sale de om puternic. Dupa propunerea retragerii din Irak din care nu a iesit convingator nici pana acum, venise fuga lui Hayssam. Fortat sa accepte ca, desi a facut mari schimbari in aceste sisteme (justitie si siguranta nationala), reforma nu a dus si la eficienta, Basescu se afla in fata unei crize care ar fi putut sa ii delegitimeze discursul despre "ticalosia" sistemului ticalosit.
Nu era insa singurul aflat intr-o situatie dificila. Principalul sau concurent la putere, Calin Popescu Tariceanu, se confrunta si el cu prima opozitie institutionalizata in partid. Gruparea Stolojan, incurajata de gafele conducerii PNL, a devenit pentru opinia publica o alternativa, o structura cu un program (foaia aceea de hartie pe care fusesera trecute cin
