Nu degeaba s-au luptat ei, politicienii, impotriva legii lustratiei si impotriva celei a deconspirarii Securitatii. Iar cand au vazut ca nu se mai poate face nimic, tot au gasit ceva de facut: sa disjunga intre Securitatea "buna" si Securitatea care facea "politie politica". Discutie nesfarsita, confuzie fara capat. Cum s-a ajuns de la "politia secreta", in formularea dlui Ticu Dumitrescu, la "politia politica" nu e greu de banuit: cei in cauza si-au deschis o portita, prin care - vedem si in aceste zile, am vazut si mai de mult - incearca sa se strecoare, unul cate unul. Si atunci, sigur ca, daca o asistenta suplinitoare dadea informatii despre miscarile studentilor straini, aceste informatii pot fi considerate azi "in slujba patriei", ba se mai si poate lauda cu grija sa materna pentru acei tineri. Insa Lacatis, cel pe care nu-l cauta nimeni (nu vi se pare curios?), raporta undeva ca "Dana" si-ar fi depasit "maternitatea", scapand si unele informatii despre colegii domniei sale. Daca s-ar fi spus verde ca Securitatea a fost politie politica, vorba unui clasic, "si punctum", atunci totul ar fi fost clar, in afara oricaror interpretari. Doamna Mona Musca, aceeasi persoana care-i spunea atat de frumos verde-n fata premierului Tariceanu ce nu-i place la el, ca prim-ministru fireste, s-a codit, a uitat de angajament. Cat despre lipsa textelor propriu-zise din dosarul de retea, cititi opisul si veti vedea unde sunt acestea, prin ce dosare: in cele personale ale studentilor respectivi, cat si in cel de caz. In timp, se va adeveri aproape fiecare zvon. Oamenii cam stiau in ce medii foiau informatorii Securitatii, ce nu puteai fi fara un angajament cu aceasta s.a.m.d. Cam tot ce s-a spus/scris dupa 1989 despre posibilii "clienti" ai lui Secu se va adeveri in timp, daca CNSAS-ul va reusi sa-si faca datoria. Faptul ca dl Ion Iliescu mai spumega inca impotriva lustratiei nu e