- Diverse - nr. 159 / 15 August, 2006 In urma cu cateva zile, m-am aflat in casa domnului Leonida Budaceanu (nascut in 1923, la Bistrita-Nasaud, in prezent locuind in Tarnaveni). Era intr-o zi in care ma intristase, putin mai mult decat in alte zile, lumea cu tot mai putine valori si al carei singur scop este acela de a se imbogati. Dar mi s-a schimbat imediat starea de spirit, afland ca in casa domnului Budaceanu functioneaza o gradinita si, mai mult decat atat, dumnealui, neavand copii si neavand ce sa faca cu spatiul casei, care e mult prea mare pentru un singur om, l-a donat Fundatiei greco-catolice Caritas, din Blaj, pentru a deveni gradinita. Acest lucru insa s-a stabilit de comun acord si la dorinta sotiei sale, Lucia Brumaru, decedata in anul 1992. Suntem in Romania si, cand vrei sa faci un bine, lovirea de sistemul birocratic, de hartii si hartoage te poate determina sa lasi balta totul si sa pleci cat vezi cu ochii, sau chiar si mai departe. Nu e si cazul dlui Budaceanu, care, cu rabdarea lucrului bine facut, a realizat o gradinita, in care 30 de copii, indiferent de orientarea lor religiosa, incep sa invete comunicarea, borna de baza a unei societati _ spun asta pentru a evita uzatele formule de genul "locul de unde pornim spre lume". Cei 30 de copii, impartiti in doua grupe, sunt indrumati de doua educatoare, dintre care una e chiar fosta mea educatoare, doamna Ana Vasiu, careia ii port o recunostinta mare (asta e, suntem oameni, nu putem trece de conotatiile personale si, in fond, de ce sa o facem?). M-a impresionat felul de a fi al acestui domn, caruia,desi i s-au propus sume mari pentru casa, care e una dintre cele mai frumoase din oras, nu a cedat, gandindu-se la cei mici. Dar sunt sigur ca si pentru dumnealui, la o varsta a senectutii, nu e un stres sa ai o gradinita in permanenta in casa, sa-i auzi furnicarul, ci e o intinerire propriu-zisa. Am sta