cu o medalie de la competiţiile europene sau mondiale. Dacă privim din punctul de vedere al federaţiei, obiectivul a fost atins. S-a stabilit iniţial un obiectiv de trei-patru medalii, apoi s-a
cu o medalie de la competiţiile europene sau mondiale. Dacă privim din punctul de vedere al federaţiei, obiectivul a fost atins. S-a stabilit iniţial un obiectiv de trei-patru medalii, apoi s-a modificat la una-două medalii, ceea ce s-a şi obţinut. ştiam la ce să ne aşteptăm, la o recoltă săracă.
- Este Luxemburgul mai bună ca România la atletism?
- Da, este trist că am avut o clasare mai slabă decât Luxemburgul. Mai trist pentru noi este că până şi Israelul, care este în plin război, a câştigat o medalie de aur. Mă dor astfel de lucruri.
- Care au fost motivele unei astfel de clasări slabe?
- În primul rând, au lipsit două atlete valoroase, Ionela Târlea şi Maria Cioncan, accidentate. Din păcate, ne-a lipsit şi o echipă bună la maraton, unde avem atlete de valoare precum Lidia şimon. Se preferă concursurile pe bani în locul campionatelor europene. Nu poţi face multe curse de maraton pe an, aşa că trebuie ales. Sunt sigură că le vom vedea la cursele de la Roma, New York sau Londra…
- Sunt speranţe pentru medalii la olimpiada de la Beijing?
- Da, eu zic că putem câştiga două medalii. Acum, urgent, comisia tehnică a federaţiei trebuie să analizeze evoluţiile sportivilor noştri la Goteborg, pentru că suntem la mijlocul ciclului olimpic. Încă nu este târziu. Putem spera peste doi ani la medalii, dar, dacă nu se schimbă nimic, în 2012 nu se mai poate face nimic. Peste şase ani, atletismul românesc poate fi la pământ. Am avut o întâlnire cu vicepremierul sportului din China, care a făcut o vizită în România. Mi-a spus că pentru JO de la Beijing se pregătesc 1.000 de atleţi, dintre care se aleg 100. Noi avem 35 de sportivi în lotul olimpic. Î
