Saptamâna trecuta, un tânar jurnalist de la Cotidianul, Cristian Sutu, imi ia un interviu mai lung despre relatiile mele cu fosta Securitate. Nu stiam ca interviul era de fapt un chestionar, denumit „chestionarul turnatorului“, o lista de intrebari care porneste de la ideea ca esti vinovat oricum, trebuie numai sa marturisesti. Am raspuns cât am putut eu de bine, in general lucruri pe care cititorii Gazetei de Sud le stiu de ani de zile. Le-am tot povestit, se pare destul de frecvent, din moment ce unii comentatori de pe forumul GdS imi tot spuneau ca revin mereu la aceleasi subiecte. Am povestit cum am fost perchezitionat cu mandat penal de Directia a cincea a Securitatii, care se numea Directia de Cercetari Penale, cum am fost apoi interogat zile de-a rândul, cum am fost supravegheat, cum mi s-a propus sa semnez un angajament si am refuzat si ce mi s-a intâmplat in acea zi. Nimic nou. A doua zi, interviul a aparut pe prima pagina, cu titlul „Alin a turnat la Secu“. Interviul era corect reprodus, dar titlul spunea totul: alt politician, care a turnat, ca Mona Musca, la Secu si de aceea a ajuns membru in Parlament. Am participat la câteva emisiuni de televiziune in care am incercat sa explic ca este o diferenta de la cer la pamânt intre cineva care semneaza un angajament ca sa obtina o bursa in strainatate sau alt beneficiu si unul care este anchetat penal intr-un dosar de „propaganda dusmanoasa impotriva orânduirii socialiste de stat“. Degeaba. Vechiul meu prieten, Stelian Tanase, afirma ca el m-a banuit inca dinainte de 1989, la fel scrie si Mircea Cartarescu, ca sa nu mai vorbesc de prieteni mai vechi si mai noi, cu influenta astazi in lumea societatii civile sau mass-media, care au preluat titlul, dar nu si continutul interviului, cu un fel de placere indiscreta. Au dreptate, in vremea aceea toata lumea banuia pe toata lumea. Naucit putin (eu credeam ca am facut