Ieşirea la rampă a dlui Ticu Dumitrescu, cu acuzaţiile lansate în toate direcţiile şi cu relaţii care privesc instituţia în ansamblul său, nu reprezintă altceva decât o nouă fază a disoluţiei şi a pierderii de autoritate pe care o cunoaşte instituţia. De la schimbarea ‘gărzii’ - cu scandalul de un penibil absolut care a însoţit alegerea - democratică şi legală - a noului preşedinte, şi deciziile aiuritoare luate în continuare prin intervenţia premierului şi a preşedintelui - CNSAS-ul este un soi de corabie în derivă, populată cu zece naufragiaţi dintre care fiecare s-ar vrea căpitan, deşi nimeni nu are habar de principiile navigaţiei. Instituţia a ajuns un pretext pe seama căruia veleitari de aici îşi fac imagine. Deşi are un preşedinte-numit, nu ales - deşi a desemnat chiar un purtător de cuvânt, fiecare membru îşi întocmeşte şi realizează propria sa agendă. Fiecare dintre cei zece convoacă conferinţe de presă, debitând vrute şi nevrute.

Consiliul nu mai este guvernat de nici o regulă. În afara oricărei reguli s-a situat şi conferinţa de presă a d-lui Ticu Dumitrescu. Dl Ticu este un simplu membru - cum şi-a şi dorit să fie, după ce a ratat în mod penibil alegerea sa în fruntea Colegiului - şi în această calitate nu are mai multe drepturi şi atribuţii decât ceilalţi nouă. Cu toate acestea, domnia sa a luat tonul unui şef care, sătul de indisciplina din jur, trece la măsuri ferme. Îl urechează pe Cazimir, îl ignoră pe Secaşiu, îl manipulează pe Dinescu şi-i dispreţuieşte pe restul. Emite idei care, cel puţin, deocamdată, n-au nici o legătură cu regulamentele de funcţionare a Consiliului şi defineşte în manieră proprie termenii şi noţiuniule de lucru. Este un comportament aberant, pe care nu-l justifică nici măcar faptul că instituţia în care lucrează este rezultatul unei iniţiative a sa de pe vremea când era parlamentar. Acum este a statului şi nu poate fi retr