Nici macar sarbatorirea Zilei Marinei, pentru a carei organizare s-au cheltuit sume considerabile, nu a fost barem un prilej de armonie de fatada a guvernantilor, a politicienilor in general. Zanganind cutite tot mai ascutite, pedistii prezidentiali si liberalii taricenisti au preferat manifestari disjunse. Momentul cel mai important, festivitatea de la Constanta, din 15 august, a prilejuit si o alta scena, aproape de penibil.
De-a dreapta sefului statului si nicaieri altundeva, nu s-a aflat Teodor Atanasiu, ministrul apararii nationale, ale carui nave, inclusiv celebrele fregate, lansau rachete si fumigene, ci ministrul transporturilor, Radu Berceanu, care putea reprezenta cel mult cele cateva barcazuri ramase dupa ispravile din Dosarul Flota. Nu e un accident. O fi Atanasiu un personaj ratacit dupa alegeri la MApN, dar, deocamdata, e titularul portofoliului, iar absenta sa de pe faleza nu se putea sa nu atraga atentia; fie ca n-a fost invitat, fie ca nu s-a dus. Oricum, nu era o petrecere privata la Golden Blitz, unde amfitrionul invita pe cine vrea, iar invitatul poate refuza. Ignorarea ministrului, insa, a devenit obicei ostentativ, dupa ce, in CSAT, a sustinut retragerea din Irak.
Basescu l-a ras de pe lista delegatiei in SUA, ba si de pe aceea in Irak si Afganistan, unde l-a si ridiculizat de la distanta, spunand ca habar n-are de dotarea armatei. Seful Statului Major General canta si el potrivit diapazonului de la Cotroceni. Lasat fatis fara obiectul muncii, Atanasiu e practic remaniat. Atata tot ca modalitatea folosita de Basescu ar fi potrivita pentru un capitan de nava, unde nimeni nu poate cracni, dar e inoportuna intr-un stat unde exista proceduri democratice, care trebuie respectate chiar si de presedinte.
