La vârsta la care ar trebui sa-si legene pruncii, Paula Coravu din Simian este la fel de neputincioasa ca un copil. Si asa a fost intotdeauna, din ziua in care s-a nascut. Nu iese la poarta decât pe furis, sa n-o vada copiii. Isi bat joc de ea mereu, fara mila. Asa ca prefera sa mearga ori dimineata devreme, când nu s-a trezit nimeni si e pustiu satul, ori spre amiaza, când toata lumea se odihneste. Nici in sat nu pleaca, nici la magazin, nici la discoteca. Nu poate. Are 27 de ani, ar trebui sa iasa in lume, sa piarda vremea cu prietene, sa stea la taclale despre haine si muzica, sa cunoasca un baiat. Dar Paula nu poate. Este bolnava. Ani de sperante si suferinta Dispareza brahiala, paraplegie spastica, sindrom piramido-extrapiramidal bilateral. Cu toate necazurile astea s-a pricopsit Paula Coravu inca de la nastere. Maica-sa, Ana, taranca sanatoasa si zdravana din Simian, nici nu a banuit ce viata o va astepta pe copila atât de mult dorita. Avusese sarcina usoara - a doua - iar baiatul care se nascuse cu un an inainte plesnea de sanatate. Când a tinut-o prima data in brate pe fetita, a simtit parca in inima o sageata: ceva nu era cum trebuie, ceva se intâmpla cu pruncul ei si al lui Florica. A sperat insa din tot sufletul ca era doar o parere - emotiile si grija fireasca ale unei mame. Dar nu a fost asa... In primele saptamâni, femeia nu si-a pierdut copilul din ochi. I-a urmarit toate gesturile, miscarile, toate scâncetele. Incet, incet si-a dat seama. „Nici nu putea sa se miste cum trebuie, nu intorcea capul, nu putea. Iar mai târziu, când a mai crescut, nu reusea sa si-l tina deloc. Nici sa stea in fundulet, nici sa faca primii pasi. Era handicapata!“, povesteste Ana primele luni de chin. Au inceput apoi drumurile la spital. Timp de patru, cinci ani, Paula le-a luat la rând pe toate. Iar atunci când nu mai aveau treburi acasa, Ana si Florica o duceau la Techirghi