Colivia cu savori de ieri si de azi. Intre atelier si delicioasa bucatarie a veriiCOLIVIA CU SAVORI DE IERI SI DE AZI. INTRE ATELIER SI DELICIOASA BUCATARIE A VERII
Intre un pin si-un brad canadian primiti in locatie de mama natura chiar in dreptul portii, casuta prin fata careia am tot trecut ani la rand isi arata chipul ca de fiecare data. Doar ca azi am aflat cine locuieste intre zidurile acoperite de vie si iedera pe care le-am fotografiat candva, in alb-negru, cu un aparat de-mprumut.
"Tocmai m-am intors din Statele Unite de la fiica mea", imi anunta de cum ma invita inauntru, ca am picat la vremea despachetarii bagajelor, doamna Dana Marinescu, un artist plastic de care mi-a povestit cineva, nu de mult, in timp ce inotam la Mamaia. Bun moment pentru o conversatie, nu?
RETETE STIUTE. "Dar nu te gandi ca am adus cine stie ce reteta teribila de acolo, ca nu-i asa", imi da si de stire ca i s-a adus la cunostinta ca vizita mea are si-un gand al burtii nu prea bine camuflat. "Tot la ce stiu ma rezum. Si n-ai sa fii dezamagit", ma asigura doamna Marinescu, iar tigaia sfaraie aprobator pe aragaz. "De data asta, voiajul a fost unul de placere", adauga. "Dar prin â97 am avut o expozitie la New York. Apoi a urmat Bangkok", imi atata curiozitatea, doar pentru a face o pauza... gospodareasca. Feliile de dovlecel parc-ar vrea sa se tavaleasca de bunavoie prin faina, doar ca s-auda mai departe povestea. "O minune de oras. O alta lume... Un vis fascinant, romantic. Iar mancarea... Poezie", vine continuarea, odata cu primul parfum al snitelelor de vara. Ca-i cald si nu prea pica bine carnea. Sau de post, ca-i vremea. Dupa calendar.
ORASUL INGERILOR. "Am deschis expozitia la invitatia ambasadei noastre cu ocazia zilei nationale a Romaniei. O vizita de doua saptamani. Un sejur suficient de lung cat sa poti vedea multe, dar prea putin pentru cate ar f
