- Cultural - nr. 161 / 17 August, 2006 Limba noastra "Cel mai mare poem al unui popor", cum o definea Lucian Blaga, limba e, totodata, o expresie elevata a spiritului unei natiuni, e o arhiva a istoriei si a traditiilor unui popor, e forma si substanta a spiritualitatii sale, cu tot ce are mai profund si mai expresiv. In acelasi timp, rostirea e, concomitent, dezvaluire si ascundere, exprimare directa, dar si subinteleasa a gandurilor, ideilor, trairilor, revelare, dar si camuflare a intelesurilor fiintei. Pe de alta parte, trebuie sa observam ca limba nu reprezinta un fenomen static, imuabil, dimpotriva, ea se afla intr-un proces continuu de evolutie, de transformare, proces determinat de schimbarile survenite in contextul mental si social al vorbitorilor. Limba romana nu face exceptie de la aceste legi si determinari sociolingvistice. Si ea si-a modificat in timp fizionomia, si-a stabilizat si consolidat normele gramaticale si literare, a capatat aspectul pe care il cunoastem astazi prin contributia marilor creatori care i-au modelat si desavarsit forma literara. Din pacate, astazi, nu putine sunt exemplele de degradare si folosire improprie a limbii romane, nu putine sunt imprejurarile in care cuvintele sunt maltratate, regulile gramaticale - incalcate cu voiosie sau insusite "dupa ureche", in totala neconcordanta cu spiritul limbii romane. In coloanele unor publicatii, in titlurile articolelor, in emisiuni tv sau radio, incalcarile flagrante ale normelor gramaticale sunt, din pacate, nu o exceptie, ci o regula. Tot mai putine sunt, pe de alta parte, emisiunile sau rubricile publicistice care isi propun, in mod explicit, cultivarea limbii romane, conservarea expresivitatii si a frumusetii ei. Suntem, cum scria Constantin Noica, "purtatori ai limbii acesteia si lucratori in ea". Se cade, de aceea, sa gandim, sa cream, sa comunicam in limba aceasta, sporindu-