Andrei MARGA
Speranta ratiunii (interviuri)
Editura EFES, Cluj-Napoca, 2006, 412 p.
„Cine se ocupa de filozofie nu se ocupa de idei arhivate, ci de insasi viata: a mea, a ta, a noastra“;
„Trebuie distins intre lucratori filozofici, poate functionari filozofici si filozofi propriu-zisi, fara sa presupunem, prin aceasta, cum se face frecvent, ca filozofi au fost doar in trecut“;
„in fond, numai la noi se iese prea incet din intelegerea triviala a democratiei ca simpla tehnica de a selecta sefii“;
„Ne aflam sub o inflatie de vorbe si de clisee consumate, ce mai tin pina ce cetatenii isi dau seama ca au fost doar tinuti de vorba“;
„Faptele sint la indemina: dincolo de viermuiala politica in jurul impartirii functiilor, nu exista vreun proiect de schimbare, iar performantele guvernarii sint mediocre“.
Aceste citate incitante le-am luat din cartea lui Andrei Marga, carte cu un titlu criptic si oarecum oximoronic, Speranta ratiunii. Cele doua cuvinte sint, de altfel, greu de pus unul linga altul. La fel ca in jocurile cu magneti, polii se rotesc, „speranta ratiunii“ trece aproape de la sine in „ratiunea sperantei“. Dar si varianta din urma e acoperita de text.
O prezentare a autorului risca sa se intinda pe spatii ample. Totusi, iata un succint background: profesorul clujean a fost pe rind decan, rector, ministru al invatamintului, membru in diferite organisme universitare internationale. Numele sau este legat in mod aparte de reforma invatamintului („reforma lui Marga“) si de constructia ca institutie europeana a Universitatii „Babes-Bolyai“ din Cluj. in ce priveste opera sa, amintim doar citeva titluri: Herbert Marcuse. Studiu critic, 1980; Cunoastere si sens. Perspective critice asupra pozitivismului, 1984; Actiune si ratiune in conceptia lui Jurgen Habermas, 1985; Introducere in filozofia contemporana,
