S-a speculat mult pe marginea prezentei lui Ion Iliescu la Valenii de Munte. Presa astepta ca fostul presedinte sa declanseze de acolo campania impotriva lui Mircea Geoana prin care sa fie convocat un Congres extraordinar al PSD. Evenimentul a fost, pare-se, asteptat cu teama si de liderii actuali ai partidului ingrijorati ca ar putea fi nevoiti sa puna capat campaniei electorale pe care o poarta pe plajele Marii Mediterane. Totul a trecut cu bine. Nea Nelu s-a limitat sa-si faca sefii neghiobi si s-a repezit sa arunce cu noroi in cei care si-au pierdut tineretea in inchisorile comuniste, sa se laude cu disidenta sa din post de prim-secretar PCR la Iasi si Timis si cu atitudinea sa inflexibila in fata Securitatii. Asta fara sa renunte la tonul sfatos cu care a prostit atatia romani timp de mai bine de un deceniu. Pe langa zambetul de patriarh menit electoratului, Iliescu a folosit foarte bine si frica drept instrument politic. A folosit-o atat impotriva opozitiei, snopita in bataie, dar si impotriva celor care s-au abatut in FSN de la calea dreapta a socialismului cu fata umana. Actuala conducere a PSD a reusit sa-l trimita in esalonul doi al partidului, dar se uita cu teama peste umar, iar declaratiile referitoare la fostul presedinte sunt bine cantarite astfel incat acesta sa nu se supere. De Iliescu le este frica chiar celor care au beneficiat de protectia sa parinteasca in constituirea unor averi considerabile pe cai frauduloase. Si asta dintr-un considerent simplu, acela ca mentalitatea comunista impune celor de la varf sa treaca la epurari periodice, inclusiv ale adjunctilor care s-au remarcat in precedentele anatemizari. Asa a facut Stalin, asa a facut si Iliescu. A scapat de Roman si de Melescanu din cauza excesivului zel reformator al celor doi. Nastase a tremurat tot timpul ca ar putea pati la fel. Si pana la urma a patit-o, caci Geoana s-a debarasat de fos