(Foto: eValcea)

Romanul, pe langa ca e frate cu codrul, e si om de afaceri. Nu un oarecare, ci unul prosper. Omul de afaceri roman a impins tara supradezvoltare, inca de dupa 1990, aducand alvorada, haine, topitop, aur si guma turbo.

El stia ca societate creste prin consum, iar consumul creste prin societate, motiv pentru care s-a gandit mereu cum sa mai importe ceva, sa ia mai ieftin si sa vanda mai scump, aducandu-si astfel prinosul neamului sau (de traista, de rafie). Dezvoltandu-se, el si-a putut lua gip, face vila, si da de munca la 7-10 oameni, neignorand aspectul social si necesitatea sclavetilor in economie.

Intre timp, tara a evoluat, deoarece a avut ocazia sa consume, astazi romanul neputand trai fara Danone, Cola, Mall, Passat, Mac, fructe turcesti etc. Poate va intrebati ce a facut omul de afaceri cu vechile fabrici/institutii care produceau? Ei bine, deoarece erau romanesti, deci proaste, el a ales calea profitului maxim si a investitiei minime.

Le-a cumparat, a concediat oamenii si le-a vandut pe bucati, ca fier vechi, hale de depozit, pamant dinamitabil samd.

Astfel, s-a scapat de mostenirea comunista care era ca o piatra de moara pe inima capitalista. Omul de afaceri roman este in continuare destept, si in timp ce fraierii din tari de rahat, precum Italia, Germania, Franta, chiar si Ungaria, au afaceri care produc (cu multi oameni implicati si multa bataie de cap), el ii domina intelectual, facand bani doar din vanzarea acelei productii.

Strainii oricum nu s-au gandit la modelul asta superior de afaceri, cu iz de banane. Pentru cetateni salvarea a venit de la creditele simplu de obtinut, care le inlesnesc consumul azi si plata poimaine.

Nici ei nu se dau inapoi, refuza cu indarjire sa munceasca, incercand sa-si