De ce ai nostri sunt credinciosi si patrioti, iar ai lor, nu. Se pare ca noi, romanii, suntem un popor de batatura. Ne simtim bine in propriul univers mic si avem probleme de adaptare odata scosi din mediul obisnuit.
Exista, desigur, cazuri si cazuri, experiente si experiente. Dar avem o intreaga literatura consacrata dezradacinarii taranului in contact cu lumea urbana.
Venit de la tara la oras, romanul traditional creste pasari in balcon si purcel in spatele blocului - doar n-o sa dea el orataniile lui pe carnea congelata a alora.
Intram in viata cu un intreg bagaj educational centrat in jurul valorilor autohtone: nu am atacat pe nimeni, am stat aici, in codrii nostri; avem toate formele de relief, avem toate bogatiile solului si subsolului; istoria ne este plina numai de fapte luminoase; strainii au jinduit tot timpul la bogatiile si frumusetile noastre; ne suntem suficienti noua insine.
In ultimii ani, televizorul si-a gasit, la randu-i, locul privilegiat in gospodaria romaneasca. Mobila ce prindea suflet doua ore pe zi s-a transformat in principalul obiect de divertisment si aproape singura sursa de informare.
Potrivit sondajului privind imaginea politicului in programele de stiri, realizat de CURS la cererea CNA, 87 la suta dintre romani se informeaza de la televizor in legatura cu evenimentele politice. Enorm. Televizorul a intrat in constiinta neamului alaturi de codru, de tarina si de batatura cu oratanii.
E de-al nostru si-i suficient. Valorile noastre si aprecierile date celor care ne reprezinta sau ne cer mandatul sunt filtrate si colorate prin dreptunghiul de sticla. Restul aproape ca nici nu mai conteaza.
Telespectatorul roman il vede pe Gigi Becali cel mai mare credincios - doar a fost aratat de atatea si atatea ori inchinandu-se si cantand alaturi de soboare de preoti. Va
