Putini dintre cititorii nostri stiu ca importantul si regretatul poet Virgil Mazilescu este oltean, nascut la 11 aprilie 1942 la Corabia (Olt), in familia unui contabil. A trait doar 42 de ani, pe 13 august 2006 implinindu-se 22 de ani de la moartea sa. Poetul a optat pentru Bucuresti, pentru ca in perioada 1959 -1964 a urmat cursurile Facultatii de Limba si Literatura Româna a Universitatii din Capitala. Doi ani a fost profesor la Scoala generala din comuna Geaca din judetul Ilfov, conform Legii repartitiei uniform teritoriale din regimul comunist. Apoi, pâna in 1968, a ocupat postul de bibliotecar la Biblioteca Municipala din Ploiesti. Din 1968 si pâna in anii '70, Virgil Mazilescu a fost secretar al cenaclului Uniunii Scriitorilor, iar din 1970 si pâna la moarte, vreme de aproape 14 ani, poetul a fost redactor la revista România literara. In 1966, sensibilul poet a debutat cu versuri, in suplimentul „Povestea vorbii“ al revistei Ramuri din Craiova, pe atunci condus de M.R. Paraschivescu. Lui Virgil Mazilescu nu i-au placut „caramizile“ Virgil Mazilescu a preferat sa fie un poet calitativ si nu unul cantitativ. Asa se explica de ce a publicat putine carti si, desigur, subtiri. Nu i-au placut niciodata „caramizile“. Dintre volumele sale merita amintite: „Versuri“ ( Bucuresti, EPL, 1968), „Fragmente din regiunea de odinioara“, (Editura Cartea Româneasca, 1970), „Va fi liniste, va fi seara“ (Editura Cartea Româneasca, colectia „Hyperion“, 1979), „Guillaume poetul si administratorul“ (Editura Cartea Româneasca, 1983). Creatia sa impreuna cu scrisorile catre prietenul sau Dumitru Tepeneag, aflat in Franta, a incaput intre copertele unui volum postum de numai 166 de pagini, intitulat „Poezii“, volum ingrijit de Mircea Ciobanu. Aceasta carte a aparut abia in 1996, la 12 ani de la moartea poetului. Virgil Mazilescu a fost si un excelent traducator, insa niciodata nu a epat