Prozatorul Augustin Buzura a ratat o mare sansa. E sansa celor care, ispititi de Diavol, au prilejul sa se marturiseasca. Numai ca Augustin Buzura a scapat printre degete aceasta sansa, reluindu-si vechiul refren despre cit a fost de persecutat, ieri si astazi, si cum astazi, mai ales astazi, ajunge in ipostaza celui linsat in piata publica.

Sa ne explicam: revista Adevarul literar si artistic a publicat, la jumatatea lunii iulie, mai multe extrase din dosarele CNSAS, de unde ar fi rezultat ca Ilie Merce, fost colonel de Securitate, astazi parlamentar PRM, ar fi avut mai multe discutii cu Augustin Buzura, in scopul de a-l atrage de partea Securitatii. Cazul a fost preluat de Cotidianul si de Academia Catavencu, prin Ioan T. Morar si Stefan Agopian. in Romania literara, Mircea Mihaies a scris un text in care sugera ca Augustin Buzura ar fi fost un fel de „consilier al Securitatii“. Textul lui Mihaies a aparut insotit de o nota a redactiei revistei Romania literara in care ni se explica faptul ca nu trebuie sa atribuim frazele lui Ilie Merce ca fiind „emanatia“ lui Augustin Buzura. intre timp, Andrei Plesu, in Dilema veche, le da si el peste mina domnilor Ioan T. Morar si Mircea Mihaies, pe care „i-ar fi luat condeiul pe dinainte“.

in toata aceasta avalansa de replici si contrareplici cel mai penibil ni s-a parut Augustin Buzura insusi. Domnia-sa, in loc sa trateze cu maxima raceala si obiectivitate documentele publicate in Adevarul literar si artistic, se vaicareste. in definitiv, ne-am fi asteptat de la un prozator de talia lui Augustin Buzura sa depuna cea mai crunta si directa marturie despre relatia scriitorilor cu Securitatea. Stiam ca Augustin Buzura putea sa o faca, asteptam aceasta revarsare de sinceritate. Ne-am iluzionat! in doua numere consecutive ale revistei Cultura, Augustin Buzura se rafuieste cu Ioan T. Morar si Mircea Mihaie