Desi am fost prin tinuturile Bavariei, mai precis la Nurnberg, m-am nimerit tocmai intr-un Irish Pub. Avand in vedere faptul ca Irish-ul din Bucuresti imi era atat de bine cunoscut (ii stiam fiecare coltisor), am fost curioasa sa vad asemanarea dintre cele doua. Si am intrat...
Trebuie sa recunosc ca cel nemtesc era mult mai intim, si parca nu avea aerul de fast-food de la noi.
Cu toata raceala populatiei cu foarte multi ochi albastri, am gasit un Irish Pub extrem de prietenesc: cateva mese simple din lemn, un bar foarte incarcat de reclame la bere, asa cum erau tapetati si peretii. Surpriza mea cea mare a fost ca, la o masa intr-un colt, era un tip care canta acompaniat de o simpla chitara. Nu pot sa spun ce atmosfera deosebita era cu muzica aceea live pe fundal.
Am fost informata ca seara de seara, Irish Pub-ul de acolo are cate un program artistic muzical, si de fiecare data piesele sunt grupate sub un generic inspirat.
Am ascultat hit-uri din anii '80, cantate curat, fara falseturi, care nu au facut altceva decat sa anime atmosfera din local. Puteai sa dansezi sau sa te manifesti in orice fel simteai tu muzica care se auzea din acel colt discret. Ideea unui "menestrel" in localuri mi se pare geniala. Ce-i drept, vazusem prin filme o gramada de cantareti de bar, dar nu am crezut ca am sa gasesc vreunul si mai ales sa privesc interesul manifestat de publicul larg, care venise sa savureze un cocteil sau o bere.
Cred ca singura asemanare cu pub-ul din Bucuresti a fost reprezentata de sticlele goale de wiskey in care sunt infipte lumanari, pentru a asigura un aer deosebit in local.
Cocteilurile erau regulamentare, adica nimic deosebit fata de ceea ce am vazut pe la noi Mai degraba am gasit fel de fel de combinatii de bere cu vin, sau celebra lor bautura Spitzi (o combinatie de cola cu suc de portocale) - care mi-a placut la nebu
