Operatiunea Overt a inceput miercurea trecuta, in zori, si s-a incheiat cu o contradictie care opune instinctul logic al societatilor nationale si iluziile confuze ale elitelor postnationale. Nu e nimic dinamic in aceasta opozitie care nu naste, ci, mai degraba, blocheaza aparitia unei concluzii, intr-o clipa de mare risc si dezechilibru. Occidentul nu va sti, deci, ceea ce a stiut sa afle si sa gandeasca in fata pericolelor care i-au amenintat intemeierea istorica. Instinctul n-a disparut, dar judecata s-a blocat intr-o dilema paralizanta. Opozitia pe care au descris-o atat de bine evenimentele jucate si dejucate, saptamana trecuta, la Londra, a inceput cu instinctul. El a lucrat fara gres. Miercuri seara, serviciile secrete, politia si guvernul britanic au inteles ca trebuie sa loveasca masiv, precis si fara intarziere. Statul britanic, perceptia ultima a lumii europene si americane ca spatiu de viata libera de nesiguranta vecinatatii imprevizibile cu demonismul erau amenintate clar si imediat. O comanda urgenta: 11 septembrie bis Cu numai cateva zile inainte, Rashid Rauf, un pakistanez foarte calator prin zona infestata de mister si exploziv de la granita cu Afganistanul, fusese arestat intr-o statie de autobuz de agenti ISI, serviciul secret pakistanez. Interogatoriul imediat, prelungit si deloc amical a pus in fata pakistanezilor o stire foarte interesanta: Rauf era parte a unei conspiratii largi care pregatea cel mai mare atentat terorist imaginat vreodata. Problema atentatului era tocmai incheierea fazei imaginare si aparitia fazei de executie. Rashid Rauf a vorbit despre Tayb Rauf, fratele sau de la Londra, si despre iminenta unei mari "fapte de arme" care urma sa doboare de pe cer "multe avioane", spre a ridica tot la cer "frati martiri" din Anglia. Stirea a fost trimisa neintarziat serviciilor secrete britanice. Eliza Manningham-Buller, directoarea MI5, a c