Personajul-narator din romanul de debut Ŕ toi, cuando tu no estas (Ed. Humanitas, 2005, 426 p.), semnat de Mihnea Rudoiu (n. 1978, Târgovişte, absolvent al Academiei Tehnice Militare şi al Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti), îşi începe pledoaria prin a face elogiul unicităţii, al propriei subiectivităţi; aşa se şi explică înfumurarea, paradoxul şi poliloghia ca blazon, desfătare şi dicţiune. Deocamdată. în postura de student la Matematică prin 1996, somnolează în "cea mai deşănţată ataraxie", cultivându-şi când e treaz vocaţia de saltimbanc graţios şi sentimental (,intens viu"). Cititorul trebuie să fie precaut în privinţa calificativelor cu care se împroaşcă naratorul, de la maniac, nevropat până la amoral, teribilist-psihedelic. Important este că nu se ia în serios şi are proprietatea termenilor, edificând în maniera sado-maso, ironic, persiflant, sarcastic. Dorind să se smulgă din captivitatea plictiselii (adevărata dramă a omului!), nu poate evita unele ieşiri în decor, agravate de puseuri de narcisism. în privinţa femeilor, nu este un cuceritor, drept care dă apă la moară maschiliştilor şi strategiei lor de a degrada discursul amoros, de a-l coborî în deriziune. Terminat de nevroză, ajuns omul fără însuşiri, nemulţumit de slujba la Castel, abulic şi considerându-se neisprăvitul neisprăviţilor, se consolează cu biblioteca în a cărei linişte tombală se simţea dumnezeieşte. Decât la cursuri, mai bine în acel refugiu unde, dacă nu-l fura somnul, citea Romanul comic al lui Scarron. Şi totuşi, studentul nostru un curs tot frecventa, şi anume cel despre elite şi revoluţii. Portretul respectivului profesor este printre puţinele personaje scăpate de vitriolul menippean al autorului, simpatizat pentru figura sa de intelectual decepţionat de filosof distins, sceptic şi aproape rănit, un anticomunist "cu vagi referinţe sonjeniţniene" şi cu o părere ex