- dialog cu Teodor Frolu, membru fondator al Asociaţiei Investitorilor din Centrul istoric -

Lipsa unei viziuni unitare

Un proiect de revitalizare a acestei zone nu înseamnă doar un plan de intervenţie la nivel de reparaţii-restaurare, dar şi un set de politici şi măsuri în urma cărora să fie rezolvate şi problemele ce stopează orice proces de dezvoltare normală. Una este regimul de proprietate; cea de-a doua - problemele de ordin social şi locativ ale celor care locuiesc în zonă; a treia - atragerea anumitor tipuri de activităţi culturale şi comerciale (pentru că la o dezvoltare rapidă şi la o creştere a chiriilor, multe din ele vor dispărea) - şi aici mă refer la Galeriile de artă şi magazinele de antichităţi specializate nu neapărat pe produse de lux, covrigării, gogoşerii, atelierele şi magazinele micilor meseriaşi, cluburile şi cafenelele studenţeşti mai populare.

Proiectul de infrastructură este început de Primărie, dar lipseşte proiectul mare: nu avem încă o viziune asupra zonei la care să ne referim. Atunci cînd vorbim despre centrul istoric ar trebui să-l putem defini: ca şi caracter, atmosferă, tipuri de activităţi, tipuri de evenimente sau întîmplări care s-ar potrivi aici, ca branduri care populează zona. Pe două coordonate: să fie specific Bucureştiului, nu doar un loc frumos, modern, european; şi să fie un centru istoric, dar care să aparţină prezentului: o zonă, care va continua să se dezvolte, va fi vie şi integrată în dinamica oraşului.

Este necesar să avem un amestec între locuinţe, spaţiu comercial şi de business. Toate acestea suprapuse pe brandurile care deja definesc zona: Hanu cu Tei; Hanul Gabroveni, într-o gravă stare de degradare; Curtea sticlarilor, chinuită de modernizare; biserica Stavropoleos, o oază de lumină; Curtea Veche, care are un potenţial deosebit atît ca muzeu, dar mai ales ca un loc viu, interactiv;